Supararea cand imi vine, rad, iubesc si ma fac bine

E vremea bilantului si a promisiunilor solemne pentru anul care vine, a intentiilor si a sperantelor. Si uite asa ajung sa citesc si sa aud numai mesaje pline de multumesc, te iubesc, iertare, compasiune, iarasi iubire, bine... intelegeti idea. Si asta ma lesina, ca o bere rasuflata intr-o zi de vara torida. Adica, berea e buna, daca ar mai fi fost si rece, era perfect, isi atingea scopul. Cam asa si cu mesajele astea. Bune ele, dar daca ar mai fi si pe sincere, sa ilustreze realitatea din interior, ar fi perfect, ar fi un act care ar emotiona si ar incuraja pe ceilalti de langa sa isi permita sinceritatea cu ei insisi, macar o data pe an.

Asa ca... asta e mesajul meu de an nou, unul brutal de sincer.

Ma simt suparata, tare suparata, pe neputinta celor din jurul meu, pe indaratnicia de a fi neputincioasa si de a ma chinui, indaratnicie familiara si celor din jurul meu, pe lipsa de curaj si consecventa in decizii si de irosire in lucruri mici si neinsemnate, cum ar fi aceasta suparare.

Ma simt suparata si impung, n- am rabdare, ma enervez repede si scriu mesaje suparate care sapa in cei dragi din jurul meu. Apoi imi pare rau si imi dau seama ca ii iubesc asa cum sunt, cu neputinte, cu imperfectiuni, cu nesigurante si incapatanari. Sunt oamenii mei, si ...ia ghici, ei sunt eu...

Si asa imi dau seama cat de suparata sunt eu pe mine, pe neputinta din capul meu, pe lipsa mea de rabdare, pe lipsa mea de consecventa, pe lipsa mea de fermitate in decizii, pe lipsa de curaj, pe temerile si nesigurantele mele. 

Si atunci ma uit in jurul meu. Iubitul imi spune "Sweety...love you as always!You are like a magnet." Ma suna mama. "Fata... Te iubesc mult!". Ma suna tata. "Fata tatei...sa ai un an minunat!" Danuta bate frisca in bucatarie in locul meu pentru tortul de diseara, Mihaela ma ia in brate ma pupa si imi spune "Tare te iubesc sora mea!" si atunci Olguta incepe sa rada in hohote fara motiv. Si uite asa, ma buseste plansul cand imi dau seama ca oricat de uricioasa si suparata si ciufuta as fi, ei cu totii ma iubesc, si mai mult, si mai cu foc...Si atunci imi dau seama ca toti oamenii din jurul meu sunt eu, care isi cheama acasa ruda mai suparata, mai furioasa, mai ciufuta, mai moroconoasa, aia care de Anul Nou ar vrea sa stea in varful patului si sa se uite la Vasile Muraru si sa planga la glumele lui rasuflate, printre pahare de sampanie si sandvisuri cu salam de sibiu. Si atunci, incep sa rad, in hohote, incep sa plang si sa rad ca si cum Universul ar rade cu lacrimi de tragediile mele insignifiante, si minuscule, si rizibile...

 

Si atunci rad, si rad, si plang si rad, si iarasi rad. si mai plang... Si ma bucur, ca traiesc, ca plang, ca rad...ca am oameni in jurul meu care ma invata zilnic cum sa iubesc, de fapt...cum sa ma iubesc, cu toate putintele si mai ales cu neputintele mele, cu stangaciile si morocaseniile mele, si ezitarile si neajunsurile mele, stiute si mai ales nestiute...asa cum ma aflu, mai mult, mai sincer, mai deschis, mai autentic.

 

Asa ca va doresc...un sincer... La multi ani!

Iosicumini