Pune-ti o dorinta!

 

La inceputul anului va invitam sa imi transmiteti un comentariu de-al vostru despre ce va doriti sa se implineasca in acest an, in incercarea de a ne creiona in mod colectiv un an mai bun, mai prolific, mai fericit, pentru noi toti.

 

Am primit cateva comentarii, si le multumesc mult celor care au dat curs invitatiei mele, si si-au impartasit dorintele cu mine, si implicit cu voi, cei ce cititi aceste randuri. Le multumesc totodata si celor care au citit invitatia mea, si cred sincer, ca desi nu au ales sa impartaseasca dorintele intr-un mod public, macar pentru cateva minute si-au plasmuit ceva frumos pentru ei, pentru cei dragi, in anul pe care il traim. Le multumesc si celor care chiar daca nu au citit mesajul meu, si-au permis sa viseze, in intimitatea sufletului lor, ceva frumos si bun.

 

Si in acest context, ma gandeam cum ar fi sa fac o pledoarie pentru adoptarea la scara cat mai larga a gandului bun, a visului viu, a proiectului de viitor, care sa prinda viata tot mai des, si mai fervent, in mintea si in inima tot mai treaza a fiecaruia dintre noi, si-apoi, intr-un viitor nu prea indepartat, sa ajunga sa ne bucure viata de zi cu zi.

 

Cred ca suntem un popor caruia in permanenta i s-a rastit ca nu e bun de nimic, ca nu poate, ca nu face, ca nu vrea, ca se teme, ca e las, ca nu se asuma, ca e sarac, ca e urat, ca e furat, ca e prostanac, ca se poarta urat cu copii sai, ca se poarta urat cu minoritatile sale, ca este corupt, ca nu este vizionar, ca se lasa prea des dus de nas...si cred ca e suficient sa ma uit la doua talk-show-uri, pentru a putea continua lista cu usurinta inca mult timp de acum incolo.

 

Suntem o mana de oameni adunati intr-o tara minunata carora li s-a luat optimismul, puterea de-a visa, si mai ales puterea de a crede in visele lor. Consideram bascalia o arta, si sarcasmul o religie. Stim foarte bine cum sa ne justificam greselile si prea putin cum sa avem curajul de a ni le asuma, atunci cand e cazul. Ne e frica. De cine?...De toti ceilalti din jurul nostru, subminandu-ne propria noastra putere in fiecare zi, cu fiecare "nu" pe care mintea noastra i-l da unui vis de-al nostru, cu fiecare drum batatorit si anost, dar sigur, pe care il alegem in fiecare zi, in dauna insecuritatii realizarii unui vis.

 

Cred ca ne-am invatat prea tare sa traim la voia intamplarii, si sa ii multumim mai apoi Domnului ca intamplarea ne-a fost benefica, sau din contra, eventual sa gasim un tap ispasitor pentru ceea ce nu ni se intampla. Cred ca din pacate, consideram mult mai sigur si mai comod sa ne uitam la televizor si sa ii lasam pe altii sa decida in locul nostru. Nu mai avem incredere in noi, si de abia asteptam sa gasim o persoana de care sa ne agatam, financiar, emotional, profesional ... asa, pe furis, si apoi sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic.

 

Si cu toate astea, cred ca multe se pot rezolva, incepand, fiecare pentru el, sa visam si sa actionam. Si ca sa nu ramana cai verzi pe pereti, ci lucruri autentice, reale si benefice, ar trebui sa insotim visul de un gest consecvent, mai mic sau mai amplu, dupa situatie si posibilitati, in sensul materializarii visului in cauza.

Si da, cred ca, nu are de ce sa ne fie frica sa visam la teme generoase de origine john lennoniana, de genul pacii universale si fraternitatii umane. Sunt unul dintre aceia care cred ca este posibil un Pamant mai curat, prin faptul ca nu arunc peturi si gunoaie la voia intamplarii . Cred ca tocmai prin faptul ca fiecare dintre noi le consideram niste vise intangibil de naive, ele isi pierd din putere si din efectivitate intr-un viitor apropiat.

 

Nu ne costa mare lucru ca in fiecare seara, intre drumul de la spalatul pe dinti si pana la coltul patului, sa visam la ceva frumos si bun. Si mai mult decat atat, ne costa si mai putin, sa punem pariu cu noi insine, ca dragul de Pascal, ca visul nostru e posibil. Si apoi, cu optimism viu in suflet sa alimentam in fiecare zi visul nostru, la inceput firav si neincrezator. Sa vorbim despre el, sa ne zbatem pentru el, sa ne bucuram cand intalnim si altii, cu vise asemanatoare cu ale noastre si sa incepem sa facem pas dupa pas, spre el.

 

Cred ca o putere extraordinara asteapta sa fie redescoperita si trezita in fiecare dintre noi, o putere care sa ne faca mai buni, mai curajosi, mai putin fricosi, mai senini, mai limpezi, mai profunzi, mai autentici, mai aproape, mai fericiti.

 

 

Asa ca fuga la spalat pe dinti...si apoi nu uitati sa visati! Urmeaza si urmatorii pasi pe care cu indrazneala si curaj trebuie sa ii facem tot mai ferm si mai drepti de spate.