Indragostita de o mie de barbati pe care nu-i cunosc

Desi nu sunteti in fata unei destainuiri picante a unei femei frivole, tot despre un soi de frivolitate, ce-i drept doar ideatica, este vorba. Cu cea mai mare sinceritate va marturisesc ca am descoperit ce usor este sa te indragostesti nebuneste de cineva pe care nu-l cunosti.

De fapt, ca sa dam sinceritatea pe fata, consider ca nu exista persoana pe lumea asta care sa nu se fi dedat la asemenea imprudente, macar o data in viata.

Asadar, sa recapitulam procesul, simplu de altfel. Te afli intr-o stare usor vulnerabila, fluturii sunt coconi si ii simti in stomac cum cresc si isi fac loc sa se desfaca. Esti relaxata si simti ca ceva bun are sa ti se intample dupa atatea obstacole care te apropie de Rapunzel sau de Pocahontas, ambele femei de actiune, asumate, si care ar face orice in numele iubirii fata de El. Te uiti la telefon care dintr-o data incepe sa sune. O invitatie cu prietenii, colegii sau familia, care in mod normal ar fi fost refuzata, dintr-o data devine nemaipomenit de interesanta.

Printre stelute, artificii, stop-cadre si o liniste asurzitoare, dai cu ochii de El. Orice altceva se intampla in jurul tau, pare desprins dintr-o alta galaxie. Radacini albe si stralucitoare pleaca dinspre tine spre El, si ai senzatia, aproape schizoida, ca de fapt va cunoasteti de mult timp. Ti se pare cu totul atragator, si nu ai putea alege nici cu pistolul la tampla, ceva care iti place cel mai mult la El. Orice ai scoate din acest tot, il transforma in altceva.

Atunci coconii aceia albi si lipiciosi din stomac se desfac. Din ei ies in mod absolut fenomenal fluturi cu aripi mari si frumos colorate care se rotesc haotic in stomacul tau, intrebandu-se de ce oare ii tii captivi. Te apuca o ameteala dulce si nu iti doresti altceva decat sa contemplezi, sa zambesti tamp, sa radiezi.

Te apropii de El. Pleoapele devin grele, iar genele incredibil de lungi si arcuite. Zambetul intepeneste fix pe fata, palmele transpira si vocea devine mieroasa si unduitoare. Genunchii refuza sa te mai ajute si jura ca trebuie sa incepi sa zbori. Si pana sa iti dai seama ce sa-i spui, cum sa te prezinti si cum sa pari detasata, conversatia se leaga intr-un mod de neinteles. Dupa fiecare punct, incepe firesc si cursiv o noua idee, dupa o intrebare, un raspuns, dupa un zambet, un ras voluptos si totul pare acum mult mai mult decat la inceput.

Insa pasul esential si proba veritatii se da la sfarsitul conversatiei, cand toate temerile, tiparele vechi, frustarile si asteptarile tale si ale lui, dau buzna in mintea ta si a lui, reclamandu-si fiecare primul loc. Toate se amesteca, fluturii din stomac devin buimaciti si daca toate aceste temeri si asteptari te complesesc pe tine, pe El, sau pe amandoi, este foarte posibil ca in acel moment sa te pierzi atat pe tine cat si pe El. Dar daca ai curajul sa iti deschizi larg inima si sa lasi acei fluturi mari, frumosi si colorati sa iasa, atunci, nu, nu mai exista nici un risc, desi paradoxal, la inceput ai crede ca atunci esti mai vulnerabila decat oricand. De fapt atunci esti imbatabila.

Apoi vin zile si nopti; de fapt la inceput mai mult nopti decat zile. In aceasta faza e foarte posibil sa te ia valul pe sus si sa simti ca unicul mod confortabil de a-ti conduce in continuare existenta, este in stransa legatura cu El. Atunci e foarte important sa iti aduci aminte de tine, si sa nu te uiti. Meduzele inteapa rau, si nu au o viata lunga!

Si apoi poate veni un moment cand radacinile acelea albe si stralucitoare se retrag, se usuca si in final, se rup. Poti alege sa te retragi si tu, sau poti alege sa fortezi rabdarea celuilalt. Sa spunem totusi ca alegi in mod intelept sa te retragi discret. Atunci incepi sa incorporezi amintirea lui in experienta ta. Incepi sa il integrezi in povestile tale, devine un element de baza in sfaturile pe care le dai prietenelor suferinde si iti dai seama ca intr-un fel sau altul, o parte din El va ramane pentru totodeauna cu tine.

Esti singura din nou si daca cineva te intreaba cum arata pentru tine barbatul ideal, incepi sa creionezi un tablou incarcat, in care forma sprancenelor primului barbat din viata ta se intrepatrunde cu ochii albastri ai celui de-al doilea, cu buzele arse de soare ale celui de-al treilea si cu pielea bronzata a tipului din Vama de vara trecuta cu care ai baut o cafea pe plaja; cu vocea sexoasa a unui actor pe care l-ai vazut intr-o piesa la Greenhours saptamana trecuta si cu umorul excentric al colegului de birou. Ai vrea sa aiba zambetul vecinului cu care schimbi politeturi in fiecare dimineata, si candoarea colegului de grupa din anul II de facultate care se tinea, fara speranta dupa tine.

Iti dai seama ca de fapt esti indragostita nu de un barbat ci de cu mult mai multi. Se spune ca inainte sa il rogi pe Dumnezeu sa te ajute sa il gasesti pe barbatul ideal pentru tine, ar trebui sa stii macar tu ce cauti si cum arata El. Si totusi mi se pare o infamie sa ii cer lui Dumnezeu o suta de barbati diferiti, intr-unul singur. Si atunci vorbesc si scriu despre El cu fiecare ocazie pe care o am, sperand sa se recunoasca singur, daca mie mi-ar lipsi vigilenta acelui moment.

Surpriza intervine atunci cand si mai multi barbati decat cei despre care scriu sau vorbesc se recunosc in modelul pe care il evoc. Acum ma intelegeti sper, cand va spuneam la inceput ca sunt indragostita de o mie de barbati diferiti, pe care nu-i cunosc.

Cu toate acestea, visez la unul singur pe care sa-l cunosc, sa-l simt, sa-l iubesc si care sa nu-mi aminteasca de nimeni. Atunci in sfarsit, as putea sa va vorbesc despre fidelitate, si nu despre frivolitate, chiar si doar la nivel teoretic, ca in destainuirea de fata.