Regulile pietei agatatului de ocazie

Cu ce ar trebui o femeie sa se inarmeze pentru a avea success pe piata agatatului de ocazie?

Aceasta reprezinta una dintre intrebarile pe care mi le-am pus inca de cand am inceput sa inteleg firul epic al telenovelelor bunicii, cand ii lecturam subtitrarile.

Trebuie sa marturisesc faptul ca intotdeauna am fost un jucator naiv si totusi silitor, pe piata aceasta. Avand in vedere faptul ca pana acum tot ceea ce mi-a adus succes a avut o logica si o structura, am incercat sarguincios sa imi fac o strategie, sa-mi structurez un cod de conduita pentru agatat. Niciodata insa, nu am reusit sa rezum intr-un decalog de baza, regulile, principiile, si atributele necesare in plus, pentru a face fata concurentei deja acerbe pe piata agatatului. Prin urmare nu am reusit pana acum sa inteleg, de ce un efort sustinut si perseverent nu da niciodata rezultatele scontate.

De multe ori femeile se refuleaza considerand ca singurul obstacol in calea fericirii lor este mult ravnita silueta de viespe. E oarecum comod sa te multumesti cu o astfel de motivatie "la prima mana" si incerci o dezamagire profunda cand descoperi ca totul e o chestiune de atitudine si nu in mod necesar, o chestiune de a intra in condurul ingust al Cenusaresei.

Banuiesc ca nu sunt singura femeie pe lumea asta care si-a pus macar o data intrebarea ce iti trebuie in mod obligatoriu pentru o actiune in forta de "agatat'. Incercand acum sa fac un minim inventar de instrumente de agatat m-am gandit la urmatoarele: a) atitudine de flirt, b) simt al umorului; c) eleganta si rafinement, d) subtilitate/inteligenta.

Atitudinea de flirt pare-se ca ar fi cel mai important instrument in momentul in care o femeie se decide sa intre pe piata agatatului de ocazie. E o himera...nimeni nu stie exact cum ar trebui sa fie. De obicei insa, e imposibil sa nu fie in jurul tau, macar una-doua prietene cu "vino-ncoa" care sa te sfatuiasca ce ar trebui sa spui, cum ar trebui sa iti dai ori nu, ochii peste cap, de cate ori sa clipesti pentru a te face remarcata, cam la ce unghi ar trebui plasat zambetul cu subinteles in coltul unei guri bine conturate de un ruj, nici prea rosu (sa nu fie vulgar) nici prea roz (fiindca nu va fi apreciat daca nu e un fan declarat Hannah Montana) si lista ar putea continua.

Mai e curioasa o chestiune...atitudinea de flirt a existat intotdeauna de la inceputurile omenirii si a suferit modificari o data cu aceasta. Astfel, la Eva, imi inchipui (si fie-mi cu iertare daca gresesc de dragul teoretizarii, Doamne!) ca a fost oarecum usor. Eva avea monopol pe piata relevanta...astfel incat nu a fost o chestiune de calitati intrinseci ca sa il seduca pe Adam. Ba chiar din contra, Eva ar fi abuzat chiar de pozitia sa dominanta, oferindu-i marul purtator al pricinei eterne.

Imi amintesc in acest context si vremurile cand, copil fiind, bunica imi povestea cum isi punea o floare cat mai mare si cat mai rosie in par si pleca in fiecare duminica la hora in sat. Printre invartite si sarbe, pe care – ca sa ai succes – trebuia sa le dansezi, dand dovada de forta fizica si virtozitate, flacaii furau pe la colturi un sarut timid.

E clar ca pe vremea bunicii, standardele erau unele de baza, nesofisticate. O floare rosie, care sa atraga atentia, niste cosite frumos ingrijite, care faceau dovada suprema a igienei si starii de sanatate impecabile a femeii, forta si virtuozitatea in hora, toate acestea erau suficiente pentru a indreptati un barbat sa aleaga si pentru o femeie sa accepte.

Si acum...venind in vremurile noastre. Care ar trebui sa fie atitudinea de flirt in conditiile in care piata agatatului de ocazie s-a diversificat foarte mult. Acum atitudinea de flirt depinde foarte mult de tipul clientelei careia doresti sa te adresezi.

Astfel, pe principiul „vinde ceea ce ai cumpara tu in viitor”, trebuie sa fii foarte atent in faza preliminara a fixarii obiectivului. De aici vin si celelalte elemente care in fapt tin tot de atitudinea de flirt pe care le enumeram mai sus: simt al umorului, eleganta, rafinement si subtilitate.

Da...cred ca asa as vrea sa fie el: un barbat asumat, fara temeri (prea multe) sau frustrari(prea multe), un barbat curajos si care sa-si doreasca ceva mai mult de la viata decat o femeie comoda care gateste bine si nu pune intrebari prea multe, un barbat agreabil care stie si intelege masura lucrurilor si care rezista febrei de-a vedea o blonda focoasa in jurul sau; un barbat care sa rada inteligent si care sa faca glume (si nu misto) si mai inteligent, un barbat care sa aiba incredere in el si care sa fi depasit, nu doar fizic, varsta adolescentei tarzii.

Punandu-le toate pe hartie imi dau seama ca deja sunt multe. Nu, nu voi cadea in capcana feministelor care vor sustine ca toti barbatii „e porci” si ca nu mai exista barbati care sa aiba toate cele mai sus mentionate. Se pare insa, ca barbatul pe care eu il caut nu se afla pe piata agatatului de ocazie. Asadar...concluzia: am gresit piata.

Totul e pana la urma o chestiune de sansa care sa iti dea posibilitatea si prilejul sa iti valorifici atat atitudinea de flirt cat si celelalte calitati pe care le tot rafinam de-a lungul timpului, crezand in mod naiv ca piata agatatului de ocazie functioneaza tot pe baza de curriculum vitae.

Asadar, imi dau seama ca in asteptarea perpetua a sansei, raman cu intrebarile mele si continuu ca intr-un joc sisific de prost gust sa urc muntele cu piatra in spate stiind ca in varf imi va scapa dar in acelasi timp sperand in mod paradoxal ca data viitoare va fi altfel.