Nu stiu ce e mai indezirabil de Craciun, sa fii singur sau sa simti ca ai putea fi asediat in orice moment de cel de langa tine?
Ca femeie nu inveti nicicand sa fii emotionata pe jumatate, sa simti fluturasi in stomac pe jumatate, sa astepti sa-l vezi pe jumatate, sa ii simti caldura pe jumatate...si evident, habar nu ai cum sa te daruiesti pe jumatate si cel mai rau, cum sa iubesti pe jumatate.
Pornind de la o asemenea ipoteza o femeie devine extrem de vulnerabila, si o victima sigura a barbatului de care se simte atrasa si asta in pofida stabilitatii afisate.
O femeie nu ajunge nicicum sa poata sa isi infranga instinctele native de afectiune, stabilitate si apartenenta, si sa faca sex cu dezinvoltura cu care ar accepta sa bea o cafea la Starbucks cu un necunoscut, care in lipsa de locuri i-a cerut voie sa se aseze langa ea. O femeie oricat de superficiala ar fi, de blonda ori bruneta, de intelectuala rasata sau simpla « pitzipoanca », in fata unui barbat de care se simte atrasa, devine aceeasi victima sigura.
Si ajungi, ca femeie, sa iti pui intrebarea ce e mai bine…sa fii singura de sarbatori, sau sa fii cu cineva in fata caruia esti dezvelita si vulnerabila, si care nu va avea nici o remuscare sa te asedieze si sa plece spre o alta cucerire.
Se pare ca femeile nu se pot abtine sa nu ceara din ce in ce mai mult barbatilor de langa ele. Cateodata au sansa sa li se dea, insa de multe ori, li se refuza subtil, printre sarutari de rutina si imbratisari cersite. O femeie ajunge sa il simta o parte din ea si ajunge repede sa nu isi mai poata inchipui viata fara bratele lui in jurul trupului ei.
Si chiar daca ar aparea in drumul Ei spre El tot felul de impedimente si obstacole de ordin comportamental, social ori financiar …ele sunt percepute ca niste chestiuni mult prea pamantesti si ridicole spre a fi discutate si cu atat mai mult sa se interpuna intre ei – Giuliet si Romio al vremurilor contemporane.
Ajunge astfel sa daruiasca din ce in ce mai mult, desi de multe ori nu i se cere, si ajunge sa ceara si sa se multumeasca in acelasi timp cu doar atat cat el ii da, cateodata mai mult, alteori doar firimituri, delicioase insa pentru ea.
In scurt timp ajunge sa tresara la orice incepe cu o privire tandra a lui, cu o imbratisare, si cu un… « meri ». Cateodata continuarea e «mi » si deja isi poate scoate din poseta schema rochiei de mireasa pe care a modificat-o ultima data…ieri, sau azi dimineata la cafea, cateodata, continuarea nu e decat « cristmas ». Atunci ofteaza infundat, isi inghite lacrimile, fiindca are un orgoliu feminin de aparat, se retrage din bratele lui si ii zambeste larg si grosolan de fals, astfel incat sa creeze o aparenta macar, de detasare si nepasare. Si astfel o noua batalie a fost purtata pe muteste si castigata pe nestiute, de el.
Speranta unei batalii viitoare castigate reanima sufletul femeii, si ii da curajul de a elabora o noua strategie, doar pentru situatia in care va mai subzista prilejul si ocazia.
Asa ca, ma multumesc ca femeie deocamdata cu un « meri lonli cristmas » premeditat si sincer. Asta pana la o viitoare batalie…
Sarbatori fericite!
