De ziua mea...

Am observat ca in ultimul timp nu stiu ce sa raspund la intrebarea "Si ce ti-ai dori cadou de ziua ta?". Nu, nu interpretati gresit, nu ca o geanta chic de la Dada, un stilou cochet, un pulover trendy si cosy din lana de la Stefanel, o bijuterie cu stil aleasa, o carte palpitanta sau un buchet de flori care iti taie respiratia nu ma misca; insa nu pot spune deschis si cu asteptarea incordata la maxim ca imi doresc cu adevarat vreunul dintre lucrurile mai sus amintite.

Fapt pentru care, viata care se pare ca ma cunoaste chiar mai bine decat ma cunosc eu insami, mi-a oferit de ziua mea un soi de replay...al unor intalniri si experiente mai vechi, si pe care le am pastrate cu grija in colectia proprie, langa gentile Dada, colectia de cercei cu pietre si cea de balerini.

E straniu cum revin in viata mea persoane, sentimente, trairi puternice care se repeta cu o recurenta care ma lasa fara cuvinte si cu multe intrebari. E straniu cum unii oameni sau unele evenimente imi pot trezi atat de puternice trairi, de frumusete, de tristete, de dragoste, de barbarie, de prietenie, de singuratate, de implinire, de teama, de caldura.

Si ma gandesc, in buna traditie a lectiilor primite pana atunci si a caracterului meu docil de bun invatacel dornic sa stie cat mai multe, ce ar trebui sa iau din tot acest coktail de emotii, trairi, oameni si sentimente care apar pe tava fix de ziua mea. Cu siguranta ca trebuie sa reactionez diferit de cum am facut-o data trecuta. Si totusi cum?

Reflectand un pic mai mult de 2 secunde (cum faceam de obicei, pana atunci!), mi-am dat seama ca sunt, poate ca multi altii, prea grabita sa ajung undeva sau la cineva, si fac un salt smecheresc, credeam eu, peste toate sentimentele si trairile pe care mi le prilejuiesc acele locuri, oameni sau evenimente. Or, descopar acum cu stupoare, ca pe langa locul sau persoana la care vrei sa ajungi, la fel de important este sa traiesti emotia respectiva independent de persoana sau locul care doar ti-o prilejuieste. M-am vazut retroactiv cu oamenii la care am vrut sa ajung sau in locurile in care am vrut sa ajung, si totodata in necunoastere. Nu stiam ce simt si cum sa ma port in consecinta.

E ca un training emotional continuu pe care am fentat pana acum sa il fac. Iar acum sunt ca un copil in clasa intai in fata necunoscutului academic. Desi recunosc ca la inceput a fost o temere...am avut curajul sa stau acolo in emotia respectiva, iar acum temerea s-a transformat in curiozitate si drag.

Ma simt coplesita in atare momente, dar in sensul bun al cuvantului. Simt ca si cum toate aceste trairi puternice sunt un combustibil pentru mine, care ma "scuipa" din bucataria secreta a Divinitatii (sau vietii pentru cei carora le pica mai bine asa!) inapoi in viata, ceva mai puternica, si ceva mai cunoscatoare a mea si a celor din jurul meu.

Raman totusi cu o emotie pura in suflet, ca o avanpremiera a ceva si mai puternic si mai coplesitor ce va sa apara in viata mea.

Asa ca de ziua mea, m-am trezit coplesita de emotii fascinante si de oameni si mai fascinanti si m-am gandit ca poate lectia si cadoul totodata de ziua mea este sa simt toate acestea si sa ma delectez cu emotia asta ca la o cafea buna cu un coniac. Si nimic mai mult!

Nota bene

Sunt intrebata din ce in ce mai des de ce scriu doar despre femei, cand problemele pe care le discut in eseurile mele, sunt aplicabile, de cele mai multe ori in egala masura si barbatilor.

Ei bine...raspunsul meu este unul simplu acela ca, femeile si problematicile lor imi sunt mai accesibile si ceva mai cunoscute. Si cum nu ma aventurez sa scriu despre ce nu stiu...scriu despre femei.

Asta nu inseamna sub nici o forma ca barbatii nu se indragostesc de o mie de femei pe care le cunosc doar partial, ca nu exista si barbati singuri sau ca regulile pietei agatatului de ocazie nu se aplica si barbatilor.

Scriu atat pentru femeile cat si pentru barbatii care se lasa pusi pe ganduri de ceea ce citesc aici si accepta invitatia lansata de fiecare eseu, la descoperirea constintei de sine si eventual, la schimbare.

Studiu non-academic despre "femeile singure"

De cate ori v-a intrebat bunica sau bunicul, mama si tata, sora mai mare sau verisorul protector, cea mai buna prietena din liceu sau fostul coleg de serviciu, fostul prieten - acum insurat, sau poate doar o veche cunostinta cu care nu v-ati regasit demult..."Cand ai de gand sa te mariti?" urmat in mod implacabil de confirmarea grijii purtate in mod colectiv ("Ar fi cazul de acum. Cand vrei sa faci un copil? La 40?")  si de empatia dragalasa cu subiectul principal ("Nu stiu ce cauta barbatii astia. Esti o fata desteapta, hazlie, cuminte si cu capul pe umeri.")

Acesta a fost mult timp mini-dialogul ramas retoric de cele mai multe ori ai caror subiecti sunt cu precadere, femeile neangajate intr-o relatie stabila, cunoscute generic si sub denumirea de femei "singure".

Din analiza empirica a autoarei si fara meritul de a fi neaparat reprezentativa pentru fiecare dintre cititori, exista trei categorii mari de femei singure:

• femeile singure si libere;
• femeile singure si "nu prea";
• femeile singure si resemnate cu gandul ca vor fi libere pentru totdeauna;

Prima categorie a femeilor singure se distinge de celelalte categorii prin antrenamentul sanatos, realizat zi de zi de a sta pe propriile picioare mai ales din punct de vedere afectiv, fara a milita neaparat in numele feminismului de echitate. Femeile singure si libere, sunt de obicei femei cochete, joviale, curajoase, ceva mai asumate si  carora le pasa cu cine isi petrec noaptea, fara a face compromisuri nejustificate. Pericolul cel mai mare cu care se intalnesc aceste femei in drumul lor liber, este acela de a se obisnui prea tare cu singuratatea pe care o confunda din ce in ce mai des cu libertatea.

A doua categorie de femei singure, sunt femeile imature din punct de vedere afectiv, carora le lipseste de cele mai multe ori curajul de a spune "gata", desi faptic e "gata" demult. Pericolul cel mai mare care pandeste o asemenea femeie, este acela de deveni prizoniera de buna-voie, a realitatii distorsionate create pe baza eternului basm al Cenusaresei, care e drept ca sufera, dar in final ramane cu printul.

A treia categorie vizeaza femeile resemnate si multumite totodata, cel putin din punct de vedere contabil, cu reusitele de pana la acel moment, dar si cu decizia ferma de a spune un "nu" total din punct de vedere social. Aceste femei de obicei chinuite afectiv sunt in pericol de a face din chinul afectiv prin care au trecut la un moment dat viata insasi, un certificat de "erou cazut la datorie", o medalie de veteran de razboi pe care si-o atarna la vedere in cel mai masochist mod, intru memorie eterna.

Cum se poarta o femeie "singura" cu barbatii "singuri" sau dupa caz, "ocupati"?

Evident ca tipul de comportament fata de barbati, difera de la o categorie de femei singure  la alta. Astfel, femeile singure si libere fac de obicei din flirt un al doilea modus vivendi ca o confirmare perpetua a libertatii, ca optiunii a lor si nu ca singura optiune a lor. Cu toate astea in putine cazuri flirtul are o finalitate certa, pentru motive inca necunoscute acestor femei, astfel incat statutul de femeie singura sa nu fie pus in pericol.

Femeile singure si nu prea reprezinta o categorie hibrid. Astfel incat, in practica, aceste femei imprumuta fie din caracteristicile primei categorii, fie din caracteristicile celei de-a treia categorii, mai sus mentionate.

Asadar, femeile singure si nu prea mai apropiate de prima categorie, pun in aplicare un altfel de flirt, ceva mai selectiv decat cel discutat mai sus, si cu sanse mult mai mari de finalizare. Sunt femeile care pot conduce simultan doua sau mai multe relatii, ramanand in mod curios pentru cei multi, la fel de singure si nu prea ca la inceput.

In schimb, femeile singure si nu prea  care imprumuta din caracteristicile celei de-a treia categorii, se diferentiaza de ce-a de-a treia categorie, prin faptul ca acel chin afectiv ce le determina in mod iminent nefericirea, neimplinirea si frustrarea are o sursa perpetua, la indemana condamnabila si usor localizabila - intotdeauna si doar barbatul "de langa".

Ultima categorie de femei singure avuta in vedere de prezentul studiu evita cu orice pret orice contact de natura flirtuoasa  cu un barbat, indiferent de categoria barbatului in cauza. Cum spuneam si mai sus, chinul afectiv devine singurul companion loial al acestei femei, si orice sau oricine pune in pericol aceasta nou-formata relatie, este vehement cenzurat.

Cand se marita o femeie "singura"?

Daca nu este deja maritata, o femeie singura se marita atunci cand intelege pe deplin si in mod corect faptul ca singuratatea este o cale si nu un refugiu in sine, cand constientizeaza ca iubirea in doi este cea mai frumoasa cale spre libertate si desavarsire atat ca femeie cat si ca om, cand ajunge sa creada in modul cel mai sincer ca fericirea este o optiune a fiecaruia si nu un "dat" al divinitatii pentru cei mai curati karmic dintre noi.

Asadar, cand mai sunteti intrebate "Cand aveti de gand sa va maritati?" ganditi-va mai bine si mai putin plictisite de intrebare. S-ar putea ca raspunsul sa depinda intr-adevar de vointa noastra si nu de un barbat salvator care intarzie sa aleaga sau sa decida.